Inaintea CM de Schi Alpin – Val d’Isere 2009: Pârtiile

January 9, 2009 at 11:58 pm | Posted in Povestiri despre Schi | Leave a comment

Două pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă în faţă, una mai înclinată ca cealaltă, atât de abrupte încât unii schiori refuză să ia startul. Acesta este conceptul Campionatelor Mondiale de Schi Alpin, ediţia 2009.
Puţină istorie
Ediţia din acest an este a 40-a din istoria de 8 decenii a Campionatelor Mondiale de Ski Alpin. Franţa este gazdă pentru a patra oară şi, ca de fiecare dată, francezii vin cu ceva nou. În 1968, la Grenoble, au realizat prima transmisie TV în culori, în 1962, la Chamonix, au introdus în premieră schiurile de fibră de sticlă, iar în 1937, tot la Chamonix, Campionatele Mondiale de Schi Alpin au avut loc în paralel cu cele de Schi Nordic.
De data aceasta noutatea este datorată celor două Pârtii.
Cei doi munţi
Val d’Isere este o staţiune binecuvântată. Se află la înălţime, la 1800 m altitudine, nu departe de izvoarele râului Iser. Ceva mai sus este patria zăpezii veşnice – gheţarul de la Tignes fiind legat de Val d’Isere prin mijloace de transport pe cablu. Este înconjurată din două părţi de munţi înalţi, iar la Vest este o vale care sparge muntele în două: la Sud este vf. Solaise (2560 m), iar la Nord – vf. Rocher de Belleverde (2827 m), cu stâncile sale ameninţătoare.
Ca în vremurile de început ale schiului, la Campionatele Mondiale ediţia 2009 se concurează pe doar 2 pârtii: “Rhône-Alpes” şi “La Face de Bellevarde” două pârtii aflate faţă în faţă, cu sosirile practic în acelaşi punct.
“Rhône-Alpes” este pârtia fetelor. Este „desenată” de fostul campion mondial Bernhard Russi şi are startul la peste 2500 m, în vârful unei piramide abrupte ce poartă numele de Balcon de Val, lângă vârful Solaise. Înainte de intrarea în pădure este o faţă înclinată, pe care francezii, în mod contradictoriu, au numit-o Le Plan. Urmează L’Arolle Millenaire cu o altă faţă abruptă, numită simplu ”A”, apoi un traverseu în pădure catre pasajul cel mai tehnic, numit virajul Russi după cel care a creat pârtia. În partea finală regăsim zidul Firmin (numit după Mattis Firmin, campion al Franţei la slalom în anii ’50), apoi Creasta Cocoşului cu o compresie subtilă dar care poate deveni fatală pentru schioarele neatente, pentru ca traseul să se încheie la 1845 m, dupa ce a traversat Cocoaşele Doamnei, o zonă vălurită precum sugerează şi numele. Nimeni nu a mai concurat pe această pârtie, cu toate acestea, aici se desfăşoară probele feminine de viteză.
Faţa
Jean Claude Killy, triplul campion olimpic in 1968 la Grenoble, a avut un vis premonitor: schia pe faţa unui munte, pe o pârtie lungă cât un versant, coborând ziduri abrupte de zăpadă şi strecurându-se printre steiuri de stâncă. Concurenţi din toate naţiile îl urmăreau, transformând coborârea într-o competiţie internaţională.
În 1987 visul său a devenit realitate. Comitetul Olimpic Francez l-a investit pe Killy să caute o pârtie pentru o coborâre olimpică, o pârtie cum nu se mai văzuse până atunci, care să fie demnă de Jocurilor Olimpice, ediţia Albertville 1992.
Jean Claude nu a stat mult pe gânduri şi a indicat un traseu ce cobora printre stâncile din vf. Bellvarde. Mulţi l-au considerat nebun, inclusiv cei din Federaţia Internaţională de Schi, însă francezii au transformat acest aspect intr-un superlativ: Cea mai fioroasă coborâre olimpică.
Ţin minte acea coborîre teribilă din 9 februarie 1992, pe pârtia “La Face de Bellevarde”. Mai mult de jumătate din traseu avea pe ambele părţi panouri mari, roşii-portocalii, pentru protecţia schiorilor. Văzută din staţiune sau de pe versantul opus, pârtia te şoca prin verticalitate şi prin cele două zone de stânci care trebuiau traversate. Când schiai senzaţia era amplificată. Simţeai un gol în stomac, stâncile din jur pareau să te strivească, pârtia se îngusta până devenea un culoar îngust şi abrupt. Semăna mai degrabă cu o coborâre de schi extrem.
În plus, condiţiile meteo se schimba permanent pe acest versant. Temperatura, direcţia vântului, vizibilitatea se modifica de multe ori în doar câteva minute. Zăpada este şi ea neobişnuit de agresivă datorită tuturor acestor condiţii.
După Olimpiadă, pârtia nu a mai fost folosită pentru nici o competiţie de schi. Pur şi simplu era prea grea. Este un lucru neobişnuit, de obicei pârtiile pe care se concurează la Jocurile Olimpice intră automat în circuitul Circului Alb, fiind căutate în mod special de către Federaţia Internaţională de Schi.
Ei bine pentru Campionatele Mondiale, ediţia Val d’Isere 2009, pârtia “La Face de Bellevarde” a fost reactivată.
Această pârtie programează toate probele masculine, plus probele tehnice din competiţia feminină – slalomul şi slalomul uriaş.
Declaraţii
O parte dintre schiorii au avut ocazia să testeze dificila pârtie. La fiecare început de decembrie, la Val d’Isere se desfăşoară Criteriul Primei Zăpezi, unul dintre clasicele Cupei Mondială. În 2008 concursul s-a desfăşurat în premieră pe pârtia “La Face de Bellevarde”. Încă odată pârtia şi-a confirmat renumele, ceva mai puţin de jumătate dintre cei care au luat startul reuşind să termine cursele.
Italianul Massimiliano Blardone, cel despre care mulţi spun că este urmaşul lui Alberto Tomba, spunea după concurs că: „îţi trebuie curaj nu glumă pentru a coborâ pârtia. Este foarte abrupta şi îngustă. Ar trebui să se lărgească. Ţi se face dea dreptul frică atunci când priveşti în jos.”
Jean-Baptiste Grange, unul dintre cei mai buni slalomişti ai lumii şi marea speranţă a gazdelor, vorbeşte despre sentimentul pe care l-a trăit la primul contact cu pârtia: „Cred că majoritatea schiorilor au avut un şoc când au văzut pârtia. Este abruptă iar zăpada este foarte agresivă. Noi [n.a.: echipa de slalom şi slalom uriaş a Frantei] ne-am antrenat mult pe această pârtie în ultimele două luni pentru a ne putea obişnui cu zăpada.”
În decembrie 2008, la Criteriul Primei Zăpezi, prima probă, slalomul, a fost câştigată de austriacul Beniamin Raich. Dublul campion olimpic a fost una dintre victime a doua zi, la slalom uriaş, el ieşind spectaculos la jumătatea manşei I. Iată părerea sa: „Pârtia este abruptă la slalom, abruptă la uriaş, abruptă la coborâre, abruptă la superuriaş. Este foarte abruptă pentru orice probă…. Este foarte dificila pentru că zăpada diferă mult de la un pasaj la altul. Sunt plăci de gheaţă ce alternează cu zăpadă afânată. Zăpada este atât de agresivă, încât dacă ataci prea mult poţi fi sigur că ieşi.”
„Este în mod sigur una dintre cele mai grele pârtii pe care am schiat vreodată.” completeaza un alt austriac, campionul mondial de juniori Marcel Hirscher.
Secretarul general al Federaţiei Internaţionale de Schi, Sarah Lewis, şi ea fostă competitoare, este foarte elocventă: „Nu pot să spun multe despre „La Face” dar de un lucru sunt sigură: Mă bucur că nu a trebuit să concurez pe această pârtie.”
Măsuri
În aceste condiţii, ce măsuri au fost luate pentru evitarea accidentelor?
Studiind atent declaraţiile organizatorilor, nu reiese o preocupare deosebită în ceea ce priveşte securitatea. Jean Lou Costerg, Directorul Departamentului de Securitate al Campionatelor Mondiale, pare mai degrabă atent la impactul ecologic al acestui mare eveniment. Domnia sa vorbeşte despre reducerea numărului de maşini precum şi de crearea unei zone verzi în centrul staţiunii. De asemenea, una dintre prioritati este protejarea unei specii de plante ce creşte pe faţa Bellevarde.
În ce priveşte securitatea schiorilor, au fost adăugate câteva viraje suplimentare, pârtia fiind considerată ca avand o linie mult prea directă.
De asemenea, la probele tehnice – slalom şi slalom uriaş – s-a luat hotararea ca porţile sa fie montate mai aproape una de alta pentru reducerea vitezei.
În plus, organizatorii au modificat până şi panta. În partea de NE a pârtiei, au fost adăugate nişte rollere, nişte valuri de pământ care îi obligă pe coborâtori să se desprindă de zăpadă. Acest lucru duce la o scădere a vitezei, dar si la un plus evident de spectacol.
Să sperăm că aceste măsuri vor aduce siguranţa necesară în cel mai important eveniment al sezonului, eveniment la care participă 70 de naţiuni şi care va fi urmărit, conform estimărilor, de aproximativ 500 milioane spectatori.
Toate probele Campionatelor Mondiale de Schi Alpin vor fi transmise în direct la Eurosport, între 2 şi 15 februarie 2009.
(articol publicat in Magazinul Eurosport – februarie 2009)

Leave a Comment »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.
Entries and comments feeds.

%d bloggers like this: